Marea casă – Nicole Krauss

La o ceaşcă de ceai cu o prietenă dragă am primit ca recomandare cărticica “Marea casă”. “E o carte ce are ca subiect un birou” – zice prietena mea…Curiozitatea a venit din gândul: ce poti scrie într-o carte despre un…birou?!

Nicole Krauss este o scriitoare americană ce a surprins cu încă două romane: “Istoria iubirii” şi “Bărbatul intră în cameră”.

În anul 2012, apare romanul “Marea casă”.

Acţiunea se petrece în jurul biroului care, se spune că, a aparţinut lui Federico Garcia Lorca.

Autoarea creează 4 fire narative, dispuse într-o simetrie surdă, biroul fiind liantul pentru doar trei dintre poveşti.

Partea I:

  • Ridicaţi-vă, intră instanţa!
  • Adevarata bunătate
  • Iazurile
  • Minciuni spuse de copii

Partea a II-a:

  • Adevarata bunătate
  • Ridicaţi-vă, intră instanţa!
  • Iazurile
  • Weisz

În cele nouăsprezece sertare autoarea aşează într-o manieră subtilă sentimentele de singurătate, anxietate, frica de a nu avea niciodată copii, relaţia tată-fiu, iluzii, aluzii, emoţii, minciuni, revoltă, depresie.

Nicole Krauss sfidează timpul şi spaţiul. Are un ritm aparte, te ţine cu sufletul la gură. Pe durata poveştii, parcă simţi cum personajele se tot plimbă prin cele patru poveşti. E un du-te vino frumos şi riguros conturat.

Personajele principale sunt Lotte, Nadia, Dov si Weisz.

Lotte – deţinătoare a biroului – este o femeie tăcută, retrasă, ce petrece o viaţă liniştită alături de soţul ei până în momentul în care, în viaţa lor apare tânărul poet chilian – Daniel Varsky.

Nadia este o scriitoare proaspăt divorţată, rămasă după desparţire atât cu sufletul gol, cât şi cu pereţii casei schilodiţi, fără mobilă. Printr-un prieten apropiat cunoaşte un poet care are câteva obiecte de mobilier de oferit. Astfel, Nadia intră în posesia biroului, pe care scrie cu inspiraţie câteva romane. Ulterior îl oferă tinerei Leah.

Domnul Weisz, tată a doi copii – Leah si Yoav, neobişnuit de protector, îşi petrece mare parte din viaţă cu comerţul de obiecte vechi de mobilier, antichităţi, colindând prin diverse colţuri ale lumii.

Singura poveste neatinsă de mirajul biroului este cea a lui Dov, un copil retras, foarte ataşat de mama lui în copilărie şi într-o continuă luptă tacită cu tatăl.

Romanul antrenează imaginaţia cititorului. Ţi se perindă prin faţa ochilor interioare frumos mobilate, piese de mobilier, canapele, birouri, pian, draperii, podele, cufere, rafturi, mese, scaune, lămpi.

La polul opus, este înfăţişat interiorul personajului, cu frământările lui interioare. Arthur, soţul lui Lotte, îi respectă din dragoste tăcerea şi intimitatea şi se frământă teribil când află că aceasta îşi dă copilul spre adopţie. Aaron, trăieşte frustrat copilăria lui Dov şi, simţind iminenţa morţii, la revederea după ani, încearcă să dea glas frământărilor interioare şi să găsească iertare.

Nicole Krauss şi-a ales personaje iubitoare de cărţi, de cuvinte. Nadia este scriitoare, Daniel Varsky scrie poezii, Lotte scrie mult timp la birou, iar Dov scrie o carte despre “un rechin în care se adună toată tristeţea oamenilor.”

Autoarea conturează coordonata temporală prin folosirea unor ecouri istorice: regimul lui Pinochet, în timpul căruia Varsky este asaninat, Holocaustul care o lasă în urmă pe Lotte pierdută în lumea ei, reprimându-şi durerea provocată de pierderea părinţilor şi abandonul copilului.

În final, las un citat din carte cu care am rezonat puternic:

„Când era mică, obişnuiam să-i spun: Hei, du-te afară şi joacă-te cu prietenii tăi, cărţile o să te aştepte, dar într-o zi copilăria o să ţi se termine pentru totdeauna. Dar nu m-a ascultat, toată ziua stătea cu nasul în cărţi. Nu-i normal, zice soţia mea, cine o să vrea s-o ia de nevastă? Baieţilor nu le plac fetele de genul ăsta, o pocneşte pe Dina peste cap şi-i spune că, dacă o să continue aşa, o să aibă nevoie de ochelari şi atunci chiar că a încurcat-o. Nu i-am zis niciodată că, poate, dacă aş fi tânăr, mi-ar plăcea o fată aşa ca ea, o fată mai isteaţa decât mine, care ştie multe lucruri despre lume, care capătă o anumită expresie în ochi când se gândeşte la toate poveştile din capul ei.”

Şi după un partener atât de plăcut de lectura mă întreb : Bun şi eu ce mai citesc frumos acum?!

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s