…despre începuturi…

Incubaţie. Am stat mult de pază. Am stat cuminte…pe creştet…şi am tras cu urechea…auzeam când o adiere timidă de idei…când furtuna gândurilor se desfăta în capul meu…m-am coborât în stomac…tresărea vesel şi râdea…săracul de el…mai ieri se văita somatizând…călătoria a continuat nerăbdătoare în vârful degetelor.

25 aprilie 2012. La momentul potrivit reapare în viaţa mea omul potrivit. Câteva zile mai târziu, îmi transmite o adresă unde să ne vedem la ochi.  Mă îndrept eu timid spre locul cu pricina, mergând în stilul caracteristic pe stradă, cu privirea pe unde păşesc şi îmi iese în întâmpinare Silvia, zâmbăreaţă şi plină de viaţă, cum o ştiam. Ajungem în căsuţă…căsuţa Cros – o casă cu etaj, ascunsă de zgomotul zonei Romană. Mi-a plăcut paliditatea culorilor faţadei, în contrast cu pereţii interiori, coloraţi viu, scârţâitul scărilor în contrast cu atmosfera însufleţită…casa veche – oameni tineri şi noi.

Ne-am retras amândouă într-o cameră spaţioasă, cu perete vişiniu şi draperii roşii. Cine să ştie pe atunci că acea încăpere poartă numele de Edu Cafe?!

Mi-aduc aminte perfect de acea discuţie când Silvia mi-a zâmbit şi mi-a promis în dar patru suflete frumoase, ce erau ca şi mine, în căutarea formei.

Haios şi anticipativ mi se pare acum momentul în care, după ce m-am despărţit de Silvia, în faţa casei, Andrei, stând turceşte şi meşterind, mă întreabă:

–          Hei, cum a fost?

–          Hmmmm cu siguranţă voi veni des pe aici.

La momentul respectiv începea un capitol frumos şi important în viaţa mea şi, mai tarziu, aveam să realizez că atunci au fost de fapt două începuturi.

Şi încep…întâlnirile în Cros…şi surprind oamenii cum lucrau cu dăruire la proiecte, cum stăteau la poveşti, cum se auzeau din alte camere diverse şedinţe şi conferinţe, cum plutea aşa acolo o energie faină şi ademenitoare.

Şi peste toate astea mai venea şi Silvia şi-mi mai flutura pe la nas concepte ca autonomie în învăţare, coaching, mentorat, mai povestea de ziua jocurilor sau cum lucrează cu întreaga echipă pentru Cros Camp 2012.

Nasul meu era…mai mult decât curios. În capul meu deja se năştea inconştient dorinţa: “Vreau în Cros!”

La invitaţia fetelor, Silvia şi Geo, particip  la câteva seri cu “Invitatul săptămânii”, unde am parte să ascult îndeaproape oameni precum Maia Morgenstern şi Oana Pellea şi de unde am plecat cu poveşti interesante şi un bagaj de învăţăminte.

Pe lista de planuri pentru 2013, Cros avea locul lui de cinste. Am trimis mail Silviei şi am zis : «Vreau în Cros ! Ce trebuie să fac ? »

A urmat interviul unu la unu cu Cris. Nu s-a lăsat Cris până nu a aflat visuri de-ale mele pe care poate nici cei mai apropiaţi prieteni nu le ştiau până atunci, ba mai mult, m-a trimis acasă cu buzunarele doldora de întrebări grele, cu substrat şi cu teme de făcut.

În interviul de grup şi ziua jocurilor m-am surprins jucându-mă şi construind cu ceilalţi candidaţi la postul de Schimbă – Lume. Primesc răspunsul că sunt admisă la Universitatea Alternativă – fericire maximă şi nerăbdare să vină Camp-ul!

Na! Că anul acesta merg şi eu în Camp şi văd cu ochii mei ce se întâmplă acolo!

Experienţa Cros Camp

Plaiul Foii – mult verde liniştit, o săptămână plină cu activităţi şi petreceri.

În fiecare zi am îmbrăcat haina uneia din cele cinci atitudini promovate de Cros.

  • Relating
  • Learning
  • Playing
  • Sharing
  • Dreaming

Din prima zi am simţit că în acel loc oamenii emanau energii, multe energii, care circulau frumos şi creau interacţiuni şi discuţii de unde plecam cu momente A-HA, sau izvora o admiraţie pentru omul din faţă, sau o curiozitate să îl cunosc mai îndeaproape, sau deja proiectam o relaţie frumoasă şi sănătoasă de prietenie.

În ziua de relating am râs, ne-am jucat mult şi am scos la înaintare spiritul de echipă. Reflecţia zilei a fost redescoperirea şi validarea modului meu de a interacţiona, în vârful degetelor, cu oamenii noi.

Ziua de learning a fost o zi plină, în care am umblat cu traista pe umăr şi am luat notiţe.

Am pus în traista conceptul de om – bou sau om – cerb, am luat cu mine ideea că inima reprezintă învăţarea naturală şi creierul învăţarea artificială. Am ramas cu gura căscată în faţa curajului de a schimba macazul unei vieţi perfecte dar goale, în direcţia uneia conectate la interiorul omului.

Am descoperit conceptul de învăţare prin dezvăţ şi mare mi-a fost mirarea când mi-am adus aminte de situaţii când am aplicat în viaţa mea acest procedeu.

Am primit ponturi despre cum să vând fără să vând. Am empatizat cu omul singur printre străini. Am aflat că fac parte din generaţia “Y”. Am băut amintiri dintr-o cană până la lacrimi.

Ziua s-a încheiat cu o super lecţie despre viaţă, despre acum şi nu mai incolo. Tedy m-a determinat să conştientizez că da, echilibrul este precum o balanţă pe ale carei talgere stau binele şi răul, că oamenii caută să le fie numai bine, prin urmare oamenii sunt nişte dezechilibraţi.

Tot Tedy m-a îndemnat să exersez conştient, în fiecare dimineaţă, momentul de inspiraţie – expiraţie şi să îmi intre în reflex să « respir ».

În ziua de playing am făcut baloane de săpun, am sărit coarda, ne-am jucat elasticul, ne-am pictat steluţe pe obraji, am făcut yoga, brăţărele şi broşe hand made. Am pus la treabă spiritul ludic din noi şi a ieşit la final o bătaie cu apă.

La atelierul de improvizaţie am jonglat cu ipostaze, am explorat situaţii mai puţin comode, am creat scenarii şi am pus la treabă imaginaţia. Am intrat stângace la atelier şi am ieşit cu o altfel de viziune asupra improvizaţiei. Am învăţat că prin improvizaţie te poţi autocunoaşte.

În ziua de sharing am răsfoit cu ochi iscoditori cărţi vii. Am luat cu mine ideea că e sănătos să privim viaţa şi timpul ca pe un elefant pe care îl digerăm în felii şi îl savurăm conştient, în fiecare zi. Am luat cu mine conceptul că:

  • Doar azi renunţ la orice supărare, îngrijorare.
  • Doar azi sunt recunoscător.
  • Doar azi trăiesc viaţa cinstit.
  • Doar azi respect viaţa în toate formele ei.

Dintr-o altă carte vie mi-am insuşit o doză considerabilă de pozitivism, determinare şi deschidere curajoasă către necunoscut.

Cartea despre subiectul meu preferat – autenticitate – mi-a oferit multe insight-uri şi a dat un cot zdrăvan, de luare aminte, sistemului meu de valori.

La atelierul despre cum îmi creez contexte de învăţare, am conştientizat cu ceva tristeţe că azi învăţământul, cu sistemul lui învechit, ne oferă opţiunea de a învăţa, ca să facem, ca să avem. Contextul în care trăim este unul dinamic, în care mecanismul benefic este de fapt să facem, ca să învăţăm.

Ziua de dreaming a fost destinată unei discuţii frumoase cu noi înşine, pe un drum de munte.

Am urcat gâfâind. Cu fruntea descreţită am găsit răspunsuri la întrebări ponosite şi am dat mâna cu ele. Am pus acolo pe hârtie gânduri desţelenite şi planuri îndrăzneţe. Pe munte am realizat că m-am pricopsit cu un zâmbet, pe care mi-am propus să îl port mult timp de acum incolo.

Experienţa Cros m-a adus în mijlocul unor oameni energici, care nu au ca ţel în viaţă să dea din coate sau din umeri, ci din mâini, sunt puşi pe fapte mari şi dornici să schimbe lumea. Cu unii dintre ei am vorbit ceasuri, am râs şi am descoperit pasiuni comune, cu alţii am vorbit printr-un zâmbet, o privire sau o arcuire de sprânceană…şi acesta este doar începutul…un început frumos!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s