Maitreyi

Prima întâlnire cu Maitreyi a fost acum câţiva ani, când am citit povestea cu ochelari de adolescentă. Ce îmi mai aminteam de atunci din carte? Că e vorba de o poveste de dragoste frumoasă dar interzisă.

Am ajuns la piesa de teatru. Aici lentila mi-a fost impresionată de detaliu, costume, muzică şi ritualuri. Aylin Cadir, în rolul Maitreyi la vârsta de 16 ani, joacă neaşteptat de frumos şi vizualizează fain spiritul ludic şi feminin în acelaşi timp, al eroinei.

Maia Morgenstern joacă rolul Maitreyi la vârsta de 60 de ani, cu tot cu alura ei teatrală şi cu vocea ei impunătoare.

Trebuie să spun că, după ce am ieşit de la piesă, am cumpărat de acolo cartea şi am citit-o din nou, pe nerăsuflate.

Şi în piesă şi în carte găseşti un întreg câmp lexical al femeii, al misterului feminin: îmbrăcată în sari de culoarea ceaiului palid, ori a cafelei crude, cu un şal înfăşurat, se înfăţişeaza uşor, în vârfuri de papuci, parcă mai tare îi vorbesc poalele straielor în mers. Îşi face intrarea în piesă ca o prezenţă caldă, misterioasă şi tăcută. E înzestrată cu o frumuseţe nedefinită, este expresivă, când copilăroasă, când gravă.

În piesă, dansurile dintre scene conturează prezenţa femeii bengaleze.

Din ipostaza făpturii misterioase, Maitreyi devine curioasă, iscoditoare în ce îi priveşte pe albi, jucăuşă şi pusă pe şotii. Se îngrijeşte de Allan să nu se plictisească în casa lor şi îi propune ca ea să îl inveţe bengaleza şi el să ofere în schimb cunoştinţe de franceză.

Scena cu învăţatul este una autentică şi haioasă în acelaşi timp. Allan ia foarte în serios rolul de profesor, Maitreyi însă îl sfidează seducător şi sfârşeşte jucându-se aluziv cu creionul pe caiet.

Jocul continuă cu conversaţii prin literatură în bibliotecă, strategii de seducţie şi certuri puerile. Maitreyi se ascunde în şalul stacojiu şi se înfăţişează pierdută în pasiune.

Paginile de dragoste ale lui Eliade vor rămâne veşnic preferatele mele. Din condei el spune: “s-a apropiat de pat cu paşi mici şi moi şi întreg trupul căpătase un alt ritm în acea înaintare. Am vrut s-o duc în braţe, dar s-a împotrivit şi s-a culcat ea singură, sărutându-mi perna. Numai o clipă am văzut-o întinsă ca un bronz viu pe cearşaful alb, tresărind, răsuflând şi chemându-mă. În clipa următoare închideam ferestrele cu oblonul de lemn, şi încăperea noastră se topi în întuneric. Am simţit-o lânga mine, strângându-se toată, parcă ar fi încercat să se ascundă, să se uite. Nu mai era sete trupească aceea, ci sete de mine tot; ar fi vrut să treacă în mine toată, aşa cum trecuse sufletul ei. Nu-mi mai aminesc nimic, apoi; căci am cunoscut-o fără să ştiu, fără memorie.”

Nopţile dulci de dragoste se sfârşesc odată ce inevitabilul îşi spune cuvântul.

Tradiţia pune nemilos piedică poveştii şi cei doi se descompun, departe unul de altul, odată cu trecerea anilor.

Ultima scenă a piesei îi aduce ponosiţi unul în faţa celuilalt, un Allan încărunţit şi o Maitreyi bătrână, cu un manuscris în braţe.

Piesa ia sfârşit pe fundalul unui miros de Indie.

Plec de la teatru cu un sentiment fain şi cu bucuria că teatrul românesc ne mai încântă cu piese frumoase.

1393666_675334242517140_605814296_n

Reclame

2 gânduri despre „Maitreyi”

  1. tocmai ce am terminat ceasca de cafea. frumos grai…
    din text am inteles ca, ori lucrezi la birou, ori foarte mult la calculator, pentru ca porti ochelari :)) e posibil sa ma insel…dar scuza-mi spiritul detectivistic :)) ticuri de avocatura…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s