Stare de veghe cu Andrei Pleşu

Vervă, poveşti,  revederi, îmbrăţişări şi un La Multi Ani tras la indigo…atmosfera cu care am fost întâmpinată în căsuţa Cros, la seara cu Andrei Pleşu.

Domnul Pleşu e o enciclopedie. E un om frumos, cu vorbele filozofice la buzunar, dar în acelaşi timp pragmatic. Ne-a mărturisit din primele clipe că nu agreează sedentarismul spiritual şi cultural, doar pe cel fizic îl iubeşte. În schimb, sprâncenele lui nu sunt nici pe departe sedentare…au fost pe parcursul serii încruntate, mirate şi plăcut impresionate de tinerii din faţa lui, de fizionomiile lor şi de întrebările pe care şi le pun.

Am stat la poveşti despre cunoaşterea de sine, ne-a îndemnat să căutăm şi să ne căutăm…şi când credem că am găsit…să căutăm mai departe. Ne-a îndemnat să ne menajăm singurătatea, să nu ne luptăm cu laturile noastre mai puţin frumoase, ci să le îmbrătişăm…să nu planificăm la nesfârşit ci să gustăm etern şi necontenit o stare de veghe.

Ne-a povestit despre păţaniile trăite cu admiterea la facultatea de Istorie a Artelor, despre întâmplări din timpul celor două ministeriate, despre frumoasa prietenie cu filosoful Constantin Noica. Ne-a povestit despre artă şi cum să o integrăm în viaţa cotidiană.

Istorisind despre perspective în arte plastice, despre mesajul verticalei şi cel al adâncimii şi punctului de fugă, a fost întrebat care din cele două este mai sănătos să o transpunem în viaţa noastră de zi cu zi. Uluit de întrebarea primită, a răspuns că în perspectiva tabloului (ca şi în viaţă) poţi merge până departe, poţi descoperi, te poţi descoperi, însă rişti  să te rătăceşti…însă, cu toate acestea, să nu uităm drumul lui Lucifer parcurs pe verticală.

M-a pus pe gânduri cu ideea că nu avem o educaţie vizuală…şi asta se reflectă în hainele pe care le purtăm, în designul spaţiilor interioare şi în arhitectura clădirilor. Că nu ne provocăm suficient de mult partea creativă a creierului ci căutăm povestea în orice lucru, îl analizăm şi ignorăm imaginea, vizualul.

În câteva rânduri am atins şi buba sistemului educaţional din Romania, aceea de a da note pe răspunsuri, nu pe întrebările pe care le pui şi cu care te provoci.

Am făcut o oprire şi în corporaţii, unde domnul Andrei ne-a împărtăşit revelaţia că acolo se naşte un om nou.

…straşnică personalitate…E genul acela de om, care când vorbeşte, te face să te simţi mic şi umil, să simţi că mai ai multe lucruri de învăţat în viaţa asta şi nu ştii de unde să te apuci. Că o grămadă de cărţi, oameni şi locuri ce sfidează trecerea timpului, te aşteaptă sa dai ochii cu ele.

Am plecat de la întâlnire cu multe învăţăminte, cu bucuria că am parte să mă îmbogăţesc la astfel de întâlniri şi sunt mândră că mă aflu în acest cerc de oameni faini – Schimbă Lume.

…să avem o stare de veghe…

Reclame

3 gânduri despre „Stare de veghe cu Andrei Pleşu”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s