Între acte – Radu Beligan

Teatru, artă şi cultură, toate sunt adunate, “Între acte”, sub formă de gânduri răzleţe şi semnate de Radu Beligan.

E o carte care te provoacă să stai treaz, să citeşti şi printre rânduri, altfel “adormi” la loc şi laşi cartea din mână, căci pare prea greu de lecturat.

Radu Beligan este declarat cel mai longeviv actor din lume, înca pe scenă. Generaţii l-au surprins interpretând roluri de teatru și film, a regizat piese de teatru, a fost distins cu unele dintre cele mai importante onoruri precum “Ofițer al Legiunii de Onoare” şi a condus una dintre cele mai importante instituții teatrale românești (director al Teatrului Național “I.L.Caragiale” din București).

Pe parcursul cărţii am întâlnit o seamă de personalităţi, scriitori, pictori, actori, oameni care mi-au stârnit interesul de a-i căuta şi a afla mai multe despre valoarea adusă de ei în lumea culturii. Bob Wilson, Rainer Maria Rilke, Ariane Mnouchkine, Victor Garcia, Salvador Dali, Maurice Chevalier, Peter Brook, Harold Pinter, George Vraca, Eugen Ionescu, Victor Ion Popa, Lucian Pintilie, Harold Pinter sunt nume care mă fac să mă simt mică-mică.

De prin peregrinările lui prin lume, adună anecdote frumoase – “La Londra, am văzut în vitrina unui vânzător de seminţe următorul anunţ: “Un câmp de floarea-soarelui al lui Van Gogh costă 24.700.000 de lire. Plantaţi-l pe al dumneavoastră cu numai 3 lire!”

Radu vorbeşte despre tinereţea pe care o dobândeşti odată cu trecerea anilor, pe măsură ce renunţi la greutatea tradiţiei şi a societăţii, pe măsură ce te cunoşti pe tine şi te simţi liber – “Într-un anumit sens eşti mai bătrân când eşti tânăr şi eşti mai tânăr când eşti bătrân. Viaţa se scurge ca o permanentă delestare de prejudecăţi şi de constrângeri.“

Beligan pledează pentru singurătate şi energia cu care te încarci în singurătate – “Shakespeare, Leonardo da Vinci, Benjamin Franklyn şi Abraham Lincoln n-au văzut niciodată un film, n-au auzit niciodată radioul, nu s-au uitat niciodată la televizor. Ei au cunoscut “singurătatea” şi au ştiut cum să o folosească. Lor nu le era teamă să fie singuri. Ştiau că în acele momente creativitatea lor găsea cel mai bun prilej de a se exprima.”

Din acelaşi registru, autorul-actor prezintă comuniunea pe care o are cu cartea. El mărturiseşte că “ oricât de mult m-ar atrage teatrul şi oamenii lui, oricât de mult m-ar atrage preocupările tot mai acaparante şi mai dispersante ale muncii, nu pot renunţa la ceasurile în care mă întâlnesc cu mine însumi într-o carte. A citi înseamnă o cale fericită de comunicare, şi mai ales înseamnă putinţa de a înţelege un om, direct, în ceea ce are mai viu, mai personal, mai expresiv, în solicitările care-l nuanţează, îl împart, îl completează, îl constituie.”

Într-un paragraf cu deliciu şi empatie la pachet, vorbeşte despre farmecul scrisorilor autografe – “Scrisorile pe care le primim şi cele pe care le scriem joacă în viaţa noastră un mare rol, un foarte mare rol. Ele au o influenţă considerabilă asupra acţiunilor noastre, asupra gândurilor noastre, prin simplul fapt că le recitim. Recitim, aproape totdeauna, scrisorile pe care le trimitem şi le recitim de două ori, de trei ori, de zeci de ori pe cele care ne sunt adresate.(…) Din păcate, în zilele noastre scrisorile au devenit rare.”

Radu Beligan nu crede în sfârşitul teatrului şi nu tolerează nepăsarea – “E profund condamnabil să lași o vocație în paragină, să nu-i dai prilejul să se împlinească sau măcar să se verifice”.

Printre filele finalului, am găsit ideea că teatrul oferă spectatorului o experienţă complexă, el co-trăieşte alături de actori şi se transpune în poveste – “Se admite că, naiv, publicul în globalitatea lui e mai receptiv faţă de teatru decât faţă de celelalte arte. Mai receptiv, dar nu mai pregătit. Teatrul îşi pregăteşte spectatorii, şi-i cultivă. Prin teatru se deschide una dintre cele mai importante punţi de legătura cu tradiţia unei culturi naţionale, prin el se face mai uşor racordul cu tezaurul artei universale.”

În încheiere înmânez cartea spre lectură unui om frumos, pregătesc pentru expediere o scrisoare ce am ţinut-o în custodie un an pentru un alt om frumos şi mă pun pe recitit o scrisoare dragă mie.

Beligan

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s