Zmeul

– Băi Mihnea, ce Dumnezeului porți tu mereu în sân?

– Ce ai mă? Ce să port?

– Se vede printre haine ceva tare colorat.
– Ce ai mă, nu se vede nimic.
– Eiiiii pe cine minți tu aici, hai că nu ne cunoaștem de ieri. Dă-o încolo de treabă.
– Hai, Ilinco, lasă-mă în pace cu ideile tale năstrușnice, nu am chef de ele azi.
– Mihnea, dar eu văd. Când ești vesel, duci mâna la piept și te mânjești de culori vii, când ești supărat, ai pieptul pătat în negru întunecat. Parcă ești desprins din basmele alea de le citeam când eram un dop, cu tot felul de întâmplări fantastice.
– Chiar că basme, Ilinco! Doar în basme există așa ceva.
– Hai ziiiiiii-mi, zi-mi, zi-mi, zi-mi.
– Ce vrei zvăpăiato?
– Zi-mi ce culori porți în sân.
– Ilinco, dacă îți zic, să te împingă păcatul să sufli cuiva vreo vorbă!
– Cui mă să zic, nuuuuu zic, ce Dumnezeului.
– Băi Ilinco, am în sân un zmeu.
– Ce ai mă?
– Un zmeu.
– Cum adică un zmeu.
– Da, Ilinco, un zmeu din ăla de îl înalți pe cer.
– Așa colorat?
– Da, e foarte colorat.
– De unde îl ai?
– Îl am de când eram mic tare-tare.
– Și…păi și de ce îl ții în piept? De ce nu îl înalți? De ce nu te joci cu el? De ce nu te bucuri de culorile lui?
– Eh Ilinco, nu e chiar așa ușor.
– Păi de ce?
– Am încercat asta de vreo câteva ori.
– Păi și?
– Și…
– Și ce s-a întâmplat Mihnea?
– S-a întâmplat că…au încercat să mă păcălească.
– Cum adică?
– Adică au încercat să mi-l fure, să mă mintă.
– Cine Mihnea?
– Eh, nu mai contează acum. Slavă Domnului că pot să fug iute.
– Ai fugit?
– Daaaaaa, am fugit cât m-au ținut picioarele să nu mi-l ia.
– Buaha! Bravo bă băiatule!
  Hai, dă să ne jucăm cu el.
– Ce vorbești, Ilinco?
– Adică să îl înălțăm în văzduh, și tu și eu.
– Cum adică?
– Adică tu și cu mine.
– Nu știu ce să zic, tu ești zglobie, dacă ești neatentă și îi pierzi frâiele?
– Hai mă Mihnea, o să casc ochii mari, nu o să îl pierd.
– Doare, Ilinco.
– Ce doare, băiatule?
– Ilinco, dacă îl pierzi, mă pierzi și mă pierd și eu odată cu culorile!
– Mihnea, jur că am grijă!
Mihnea bagă mâinile în sân și scoate zmeul. Cu ochii în lacrimi se uită la el.
Amândoi copiii, fermecați, aleargă să îl înalțe. Din văzduh pornesc tunete înfundate. Emoții tăcute se preling în cei patru ochi căprui.
Desculți, cu roșu în obraji și buzele golite de cuvinte, privesc spectacolul sufletesc de pe cer.
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s