Arta simplităţii – Dominique Loreau

Finalul acestui an m-a găsit cu noptiera plină cu câteva cărţi straşnice – chiar simţeam nevoia de nişte zile cu lectură.

Şi pentru că îmi place să fiu atentă la modul cum dau peste cărţi faine şi cum ajung să le citesc la un moment dat, nu neapărat când îmi doresc eu, ci când e rost (…ca în viaţă) ei bine, m-am delectat cu două cărţi ce au în titlul lor cuvântul “linişte” (una vânată pe Bookster şi cealaltă primită în dar:) ) şi una despre simplitate, despre Arta simplităţii.

Despre această carte am auzit numai referinţe bune.

Este o carte faină, cu multe aha-uri, cu multe momente în care faci stop cadru în filmul tău cotidian, ce se derulează (parcă) prea repede.

Cartea este împărţită în 3 mari capitole:

• materialism şi minimalism
• corpul
• mintea

Autoarea, stabilită în Japonia de peste 20 de ani, vorbeşte despre arta de trăi o stare de plenitudine cu puţin, cu esenţialul. În viziunea ei, “a simplifica înseamnă până la urmă a înfrumuseţa.”

În prima parte a cărţii, încurajează cititorul să îşi îngrijească locul în care locuieşte, căci acesta spune multe despre noi şi totodată locul în care locuim trebuie sa fie unul primitor, simplu, fără prea multe briz-brizuri care nu fac decât să sufoce şi să inhibe creativitatea – “golul stârneşte imaginaţia, schimbarea”.

După ce face ordine din punct de vedere al designului interior, autoarea îşi permite să intre în al nostru şifonier, să ne sfătuiască să ne dezvăluim stilul care ne defineşte şi să ne organizăm în acea direcţie.

Pledează pentru alb, negru şi gri (aici mi-a rămas în minte un citat şi anume că “se spune că femeile care poartă negru, au o viaţă colorată” – Fitzgerald), pentru materialele care au viaţă – mătase, bumbac, tweed şi pentru combinaţii ingenioase de materiale – catifea cu piele, mătase, lână sau caşmir.

În ce priveşte corpul, plec din această carte cu ideea că ar trebui sa îi acord o atenţie (şi) mai mare şi că a-l îngriji nu înseamnă să îmi aglomerez dulapul cu produse cosmetice, ci mai degrabă să acord o atenţie sporită somnului, alimentaţiei, apei şi fericirii din viaţa mea, acestea fiind denumite în carte cele mai bune tratamente pentru piele.

Zicea bine Hipocrate – “Hrănindu-te, ne hrănim bolile”.

Dupa ce am făcut curat în casă, în şifonier, ne-am îngrijit de corp, urmează a treia parte a cărţii pe care Dominique o consacră minţii.

Cu ce plec de aici? Păi plec mustăcind cu sfatul următor : „Simplificaţi-vă agenda !”, cu “Învăţaţi să ascultaţi” şi cu referirea la arta de a spune „nu”. Nu îmi sunt lucruri străine, însă în complexul cărţii şi al conţinutului, parcă le dau un alt sens şi o altă încărcătură. Da, e de luat în seamă, că mai puţin înseamnă mai mult, că nu cantitatea ci calitatea face diferenţa şi nu agenda plină aduce satisfacţii şi acea linişte, ci modul cum alegi şi cu ce alegi să o încarci.

Tot zâmbind mai citesc sfatul de a cultiva arta de a trăi în singurătate. – “cel care crede că el însuşi este suficient, va avea întotdeauna suficient”. (trebuie să remarc aici fineţea cuvântului şi conceptului de „suficient’).

Un alt lucru frumos cu care plec este faptul că “esenţa este echilibrul la jumătatea drumului dintre serenitate şi intensitate”.

Am citit cartea cu caietul de luat notiţe lângă mine şi mi-am luat câteva ‘reţete” de grijă corporală şi spirituală.

În concluzie, ce mă îndeamnă cartea aceasta, este să îmi instalez noi obiceiuri în stilul meu de viaţă – alimentaţie frugală dar sănătoasă, sport, yoga şi meditaţie – o stare de pregnantă prezență în corp și minte.

Închei cu cele 3 maxime despre ordine:

• Un loc pentru fiecare lucru şi fiecare lucru la locul lui
• Ordinea economiseşte timp şi uşurează memoria
• O muncă rodnică începe cu un mediu curat şi ordonat.